Generatia de basm

Noi suntem o generatie de basm :) Acum 4 ani de zile s`a intamplat la fel... capacitatea... Noi cobai ai societatii si a invatamantului din Romania ce am primit la subiectul II pe atunci??:) BASMUL care pot sa spun ca a fost ceva bun pe atunci

Anul acesta din nou...Generatie de cobai... bacul se schimba :))

Din nou avem de`a face cu basmul... Adica dupa patru ani de scoala in care inveti romane de vezi numai tarani si intelectuali si filosofi ne da basmul... Ca sa vezi...Sunt curioasa cat la % dintre elevi s`au pregatit din basm :) Oare?:p

Varianta cu numărul 8 a fost norocoasă pentru noi liceenii care am susţinut ieri examenul de bacalaureat la limba şi literatura română.... sau nu... Cu toate că la începutul examinării, ne-a fost teamă de o eventuala "Enigma a Otiliei" , romanul sau nuvela, am primit, varianta de examen cea mai uşoară dupa parerea mea, în aceasta se cerea să-l caracterizam pe Harap Alb...Dupa mine si cel mai incult copil care nu a dat pe la scoala putea sa ia o nota de trecere ,putea sa scoata macar 14 puncte pe subiectul acesta....

Multi spun ca nu se asteptau la basm.... dar e o tampenie... puteai sa te astepti la orice ...si nici nu aveai cum sa nu te astepti din moment ce era din materia pentru bac :)) Probabil sunt putin egoista acum pentru ca sunt una dintre persoanele care au invatat basmul si chiar daca e considerat copilaresc nu am considerat ca nu e un subiect bun. Desi e vorba despre basm sa stiti ca nu e atat de usor pana la urma sa faci o caracterizare perfecta a personajului pentru a acumula cele 30 de puncte...E nevoie sa atingi toate cele patru particularitati aproape in perfectie... Nu stiu care dintre toti cei care comenteaza pe faza aceasta sunt in stare sa o faca...Si asta le suna ziaristilor care habar nu au sa faca altceva decat sa comenteze....

Cat despre cei ce au copiat nu am ce sa spun... decat bravo lor frate... INVATAMANTUL E DE VINA.... bacul nu este ceva care nu poate fi rezolvat sau la care sa nu se poata copia. Doar dintre colegii si prietenii mei sunt cel putin 10 care pot spune ca au copiat... Dar ce mai conteaza???? Oricum nu ei sunt de vina ca Invatamantul din Romania nu ia masuri in acest sens...Si sa fim seriosi ... si eu as copia in momentul in care pot... Asaca Succes la probele viitoare ...La copiat sau nu :))

See you soon XoXo

You have the power!!!

Felul în care gândeşti te afectează direct şi personal mai ales pe tine. Pe lângă factorul individual, mentalitatea este tributară mediului în care creşti, educaţiei.

Aplicând aceasta la aria de discuţie frumuseţe şi stil de viaţă, tu ce spui, modul în care gândeşti, te ajută sau te defavorizează?

De exemplu, încerci “să vezi pădurea, de copaci”? Adică, viaţa nu este o plimbare cu barca pe un lăculeţ liniştit, ci un surfing pe un ocean, care e cum e, ba lin, ba prăpăd. Dar, cum un înţelept spunea, toate trec. Şi necazurile, ca şi bucuriile, trec. Şi vin alte situaţii. Viaţa este foarte frumoasă, dragii mei, situaţiile din viaţă pot fi mai puţin favorabile, însă viaţa, e minunată. Depinde de atitudinea ta faţă de ea.

Dacă nu eşti o persoană optimistă din fire, autoeducarea va fi una din activităţile tale cele mai importante. (Eu activez de doi ani şi nu mă las :D ) În primul rând, a vedea partea bună, te scuteşte de riduri, de radicali liberi, de tot felul de “otrăvuri” pentru sănătatea şi frumuseţea ta, fie că eşti bărbat, fie că eşti femeie. În al doilea rând creţii de pe frunte şi măcinarea internă nu schimbă cu nimic situaţia nefavorabilă.

Fă ce ţine de tine să faci pentru ca lucrurile să fie bine, iar în rest, ignor-o, uită-te la ceva frumos. Vei constata cu supriză că deşi părea să fie un nor negru deasupra capului tău care să te ţină mereu plouat, cerul se înseninează şi toate merg strună. Nu îţi plac colegii de servici? Se întâmplă, nu toţi au o “toleranţă socială” foarte dezvoltată. Dacă unii oameni nu sunt ca ei, nu-s buni. Fii tu acela mai “larg”, înţelege-i.

Ca şi tine, au problemele lor şi probabil, la rândul lor, colegi de care nu le place, însă tu ai ceva în plus: conştientizezi asta. Zâmbeşte, fii empatic, fă-i să se simtă bine (şi nu mă refer la “periaj”, ci la lucruri simple şi drăguţe). Măcar pentru tine, ca să îţi faci un mediu de lucru plăcut. (A nu se înţelege că mă confrunt cu această situaţie, eu am colegi bestiali, sunt o norocoasă) Vei constata o ambianţă mai relaxată. Tonul unei discuţii sau atmosfera o dai tu. Nu aştepta să primeşti pe tavă un mediu călduţ pentru tine, că s-ar putea să aştepţi mult şi bine. Fă tu ceva.

Nu te amărî dacă îţi auzi poveşti neplăcute. Fie că sunt adevărate, fie că nu, asta îţi spune multe despre respectivele persoane. Păstrează relaţii de bun simţ, nu îţi pune mintea cu ei. Zâmbetul prelungeşte viaţa, te menţine frumos, nu îl lăsa să piară, cu una, cu două. Şi nu uita că atunci când un om vorbeşte despre cum e alt om, se reflectă pe el însuşi, şi nu pe omul despre care vorbeşte. Ca o mică ilustrare, mereu îmi amintesc cu admiraţie de Florin Piersic, care de câte ori are ocazia să vorbească despre colegi sau oameni cu care a lucrat, toţi sunt “nişte oameni mari”, “extraordinari”, se uită la ei cumva în sus, EL, un MARE actor. Asta spune multe despre el, el însuşi e un om mare, extraordinar. Aşa că, scumpii mei, când vă auziţi poveşti, mai ales în care nu vă regăsiţi, nu vă revoltaţi oamenii nu pot să vorbească decât cum sunt ei, conform propriei oglinzi. Un om mare, te face să te simţi mare, un om mic, te face să te simţi mic. E neplăcut, ştiu, dar înţelege limitele fiecăruia şi nu te consuma inutil.

Schimbându-ţi atitudinea dai dovadă de un mod de gândire matur, din care ai numai de câştigat. De exemplu, mai mult timp pentru lucruri care te construiesc.

plus size :P

Urmăresc de ceva vreme, atât cât îmi permite timpul, evoluţia culturii “plus models” în România, să spunem aşa şi, deocamdată nu văd decât articole cum că în occident aceasta devine tot mai vizibilă, asta după atâţia ani de venerare a slăbănoagelor de 1.75 şi 50 de kg, care nu ştiu cum reuşesc să îşi ţină osemintele în echilibru. Dar e totuşi un pas bun, fiindcă noi, românii, suntem buni la imitat, aşa că sper ca în curând vom vedea mai multe evenimente de acest gen şi aici.

Modelele “plus-sized” sau sinonimele “full-figured model”, “extended-sizes model” şi “outsize model”, neatent denumite în România modele XXL, sunt modele pentru mărimile 12+, adică de la mărimea 42/XL în sus. Denumirea de “modele XXL” este una nepotrivită deoarece aduce cu sine prejudecăţile româneşti din cultul skinny, dacă mă înţelegeţi. Cred că cea mai potrivită formulă ar fi “modele de mărimi mari”.

Modelele de mărimi mari, ca şi cele skinny, trebuie să se încadreze în nişte standarde, adică să aibă în jur de 1.75 înălţime, să fie bine proporţionate, piele fără probleme – să arate bine şi, normal, să aibă mărimea de la 42 în sus. (Oare 40 şi L unde se încadrează, că la skinny, la noi în ţară, 38-ul e ultima mărime care nu e considerată outrageous.) Dacă vă uitaţi pe site-urile din străinătate, veţi observa că sunt şi frumuşele la faţă.

Ani de-a rândul şi mai cu seamă în ultimii 15-20 de ani la noi în ţară, moda skinny a fost un adevărat Verde de Paris pentru femeile normale, mai labile în ceea ce priveşte stima de sine, fapt care a dus la apariţia tulburărilor alimentare, a curelor de slăbire iraţionale şi eterna nemulţumire de sine. Sper ca toate acestea să se stingă încet, încet dar sigur, deoarece a fi slab nu înseamnă a fi frumos. Frumuseţea stă în farmecul personal şi în ceea ce emani, indiferent de kilograme, iar dacă tu nu eşti mulţumit(ă) de tine, nu vei fi nici la 100 de kg, nici la 40.

Evident, această mişcare mondială nu trebuie privită nici ca un duşman al sănătăţii, nu se promovează obezitatea, ci normalitatea, faptul că există şi oameni care sunt aşa şi, indiferent că vor slăbi sau nu, trebuie să arate bine şi ei, să se simtă bine în pielea lor şi să nu fie discriminaţi pe motiv de greutate. Aşa cum unii sunt constituţional foarte slabi, tot aşa sunt unii care sunt constituţional mai robuşti şi faptul de a fi prea slab este la fel de periculos pentru sănătate ca şi faptul de a fi prea gras.

Personal, aş fi onorată să reprezint acest segment ca imagine, deşi am mărimea 40/L. Chiar dacă cobor sub această mărime (deşi nu am ambiţii de acest gen, a mânca atent şi a face sport zilnic e un stil de viaţă pentru mine), sunt susţinătoare fermă a evenimentelor plus size.

Am dat peste unul ţinut în România anul trecut, poate, poate vor fi şi altele, şi în Cluj, nu doar în capitală. Altele, în afară de cele ţinute de Dove.

Aare you feeling??

Stii cat ma doare?? nu, nu cred ca stii... Stii ca indiferenta ta ma doare?? si ca uneori imi vine sa tip de durere?Dar ma abtin... mai rezist... Stii ca tu ai putea fi totul dar nu esti??? pentru ca nu vrei... Stii de ce esti mai special? Pentru ca nu te pot avea... dar ma consum zadarnic... cuvintele sunt in zadar... pot doar sa iti spun ca uneori imi vine sa renunt... si ma gandesc Oare ce ma opreste?? Inca nu stiu... Dar voi afla... sau poate nu... Dar toate la timpul lor... Am observat ca de fiecare data cand spun ca nu mai pot .... ca nu mai vreau... pot mai mult... si vreau mai mult... Asa ca m`am hotarat ca de fiecare data cand am impresia ca  nu mai pot sa nu renunt...pentru ca atunci pot da mai mult... Pacat ca realizez asta in general dupa ce renunt la ceva nu??? Dar cred ca noi oamenii suntem facuti sa fim asa...Sa renuntam si dupa sa regretam... si acum ma gandesc ...Oare de aceea mi`e frica sa renunt acum??? Sau nu pot renunta pentru ca am nevoie sa ma leg de ceva pentru a ma simti... mai bine...

Sper sa descopar curand...

Candva...

Here I am... In pragul disperarii din cauza unui rahat de examen

Doamne cum au trecut zilele!!! dar cum au trecut anii :O sunt foarte speriata de tot ceea ce urmeaza .... Ma gandesc la faptul ca tocmai am incheiat o etapa si in cateva momente incepe o alta. Si eu cred ca e normal sa am parte de vesnicele curiozitati... Cum v`a fi...???? Ce voi face?? De unde sa incep??? Si doamne cate intrebari mai am :)) Totusi ma consider o norocoasa ... Drumul pana in acest punct a fost destul de greu ... plin de suisuri si coborasuri... dar uita`ma aici ;) sunt bine... am reusit sa le depasesc....Cred ca e tot ce conteaza acum!! Ahh da si au mai ramas si amintirile, amintiri care sunt 50% bune si frumoase si restul de 50% cam nu prea frumoase.... Am in plan sa le sterg cu buretele pe cele mai putin frumoase :P Altfel cum as putea incepe o viata noua???:))

Sunt exagerat de optimista in ceea ce ma priveste...Si asta se intampla pana cand primesc o palma :)) in sens figurat desigur :)) dar doare mai rau decat o palma normala :P dar asa e viata si cred ca tot ce putem face e sa luptam si sa gandim pozitiv...:)) In momentul de fata nu am parte de ambitia de care am nevoie.... nu am parte de tot ce as avea nevoie :)) dar cine are???... Incerc sa ma bucur de saptamanile acestea care urmeaza intr`un mod cat mai putin stresant... :))) (defapt sunt foarte stresata pentru ca doar asa ma  descarc prin scris) dar totul va fi bine... Ma voi afunda in studiu ;)) si I will be the best =))

Distractie placuta tuturor ...adica celor care pot avea parte de vara...pentru ca vara mea se duce pe apa sambetei:)) macar voi bucurati`va de ea :P

kiss you all and best wishes ...