Am parte de cateva ganduri care nu imi dau pace... Ma simt bantuita de propriile mele ganduri... Ma simt al dracului de rau si nu stiu ce sa fac... Sunt paranoica stiu...Dar banuiesc ca e doar o perioada mai proasta...Cred ca faptul ca se apropie Craciunul ma agita si mai rau... Cand eram mica imi placea Craciunul...Dar acum e o perioada nasoala pentru mine...si ma mai gandesc si la faptul ca vine sesiunea dupa:| Si sunt foarte bolnava...Atat sufleteste cat si racita ...si nu stiu ce e mai rau sau ce ma doare si care de la ce vine..Exact cum sunt eu...Un amalgan de sentimente ciudate... Si oricat as vorbi sau as incerca sa ma descarc nu merge:) e al nabi rau senzatia...Cred ca sunt depresiva... Si toate din cauza ca gandesc... uneori prea mult alteori aiurea :(
Si mi`e dor.... dor de iubire...sa fiu iubita,sa ma simt asa .... m`am saturat sa cersesc dragoste....Vreau sa si primesc... Dar mi`e frica sa nu imi fac sperante desarte...sa nu fiu dezamagita...mi`e frica sa iubesc... e chiar greu....si nu pot explica asta nici in cuvinte...am suferit prea multe dezamagiri desi sunt al naibi de tanara cum ar zice alti si probabil se va tripla totul.... dar chiar nu mai pot sa am incredere in oameni... am un gust amar cand vine vorba de prieteni....de iubiti... de adulti...m`am fript de prea multe ori... dar banuiesc ca imi place senzatia O`i fi ceva masochista:)) Oricum realitatea e ca mi`e frica de ceea ce cred si ceea ce simt...si sunt o lasa.... si ca nu stiu daca vreau un lucru sau nu... pentru ca mi`e frica dar totusi il vreau din tot sufletu...Imi doresc sa pot sa fac totul bine...sa aduc langa mine pe cineva... sa il smulg din visele mele... si sa ma simt fericita...dar e al dracului de greu si in acelas timp mi`e frica... si nu e el de vina...sunt eu si lumea mea....
Am scris o poezie.... ma rog niste versuri....
Have I ever told you that when I watch you speak to me through lines and cords, and bytes and ram, I imagine your voice,whispering into my ear?
Have I ever told you that I wait out each day in anticipation, wanting only an hour or two, just a second in space and time,to feel close to you?
Have I ever told you that there has been times, when I ached for you, ached for you so badly,
that the emotions overwhelmed me...and so I sat and cried?
Have I ever told youthat sometimes, I will reach out, touching your name on this cold screen before me, wishing I could reach in and pull you to me?
Have I ever told you that after the first time I heard the sound of your voice, thousands of miles away, I sat up all night, turning the conversation over and over in my mind, examining it, like some newly discovered species of flower?
Have I ever told youthat I dream of you often, I dream of you reaching out and touching my hand, simply to let me know that you are there, and everything is okay?
Have I ever told you,
have I still yet to tell you . . .
that I love you?
