Sentimente...

A fost o data o insula unde locuiau: Fericirea, Tristetea, Constiinta si multe altele printre care si Dragostea.

Intr-o zi s-a anuntat că insula se va scufunda, asa că toti au început să-si repare bărcile si au plecat cât mai repede. Dragostea a rămas ultima. Ea a perseverat pâna în ultimul moment.

Când insula era aproape a se scufunda, Dragostea s-a decis să ceară ajutorul.

Bogătia a trecut pe lânga Dragoste intr`un vapor imens.

Dragostea a spus: "Bogatie mă poti lua cu tine?".

Bogătia a raspuns:"Nu, nu pot. Am atâta aur si argint de transportat, încât nu mai este loc si pentru tine".

Dragostea s-a decis să întrebe Vanitatea care tocmai trecea pe acolo într-o frumoasă barcă: "Vanitate, te rog ajută`mă!"

"Nu te pot ajuta Dragoste. Esti toată udă si mi-ai putea strica barca" - a răspuns Vanitatea.

Tristetea trecea si ea pe acolo, asa că Dragostea îi cere ajutoru`: "Tristete ia`mă cu tine, te rog!"

" O ...Dragoste, sunt atât de tristă, încât vreau să fiu singură!"

Fericirea a trecut si ea pe acolo, da` era atât de veselă încât nici nu a auzit când Dragostea i-a cerut ajutorul.

Dintr-o dată s-a auzit o voce: " Vino, Dragoste, te iau eu. Era un batrânel.

Dragostea s-a simtit atât de binecuvâtată si atât de fericită încât a uitat să întrebe cum îl cheamă. Când au ajuns pe uscat, batrânelul a plecat urmându-si calea lui.

Dragostea, realizând cât de datoare îi este batrânelului, a intrebat Constiinta, un alt batrânel:

"Cine m-a ajutat, cine a fost cel care m-a ajutat?"

"Era Timpul" - a spus Constiinta.

" Timpul!?" - a spus Dragostea mirată. "Da` de ce să mă ajute pe mine Timpul?"

Constiinta a zâmbit si a răspuns cu întelepciune:

"Pentru că numai TIMPUL este capabil să înteleagă cât de mare si minunată este Dragostea".

 

In drumul meu spre fericire m`am impiedicat de o pietricica...

In drumul meu spre fericire m`am impiedicat de o pietricica...O pietricica numita dezamagire.... M`am impiedicat atat de tare incat intregul meu trup a vibrat un timp...A vibrat de tristete....ganduri rele...singuratate... rautate... melancolie.... si tot ceea ce implica dezamagirea ... dezamagirea de a fi singura... si de a vedea ca oamenii care ii credeai in stare de orice pentru binele tau iti intorc spatele la prima greseala pe care o faci... la primul bagaj de greutati... si realizezi atunci ca defapt sunt in stare sa iti faca tot raul din lume...A trecut o vreme acum...si a vibrat destul trupul meu... si continua sa simta si acum un strop de vibratie... dar e mai bine...

Poate e mai bine pentru ca odata ce m`am impiedicat nu am trecut pe langa aceasta pietricica.... nu am trecut ca si cum nimic nu s`ar fi intamplat.... ci dimpotriva... m`am aplecat... am luat`o in mana.... am strans`o tare si am incercat sa o zdrobesc.... Dar nu am reusit...M`am ranit si mai rau... am adancit ranile...

Poate daca nu treceau pe langa mine atunci cateva persoane minunate care sa imi atraga atentia ....spunandu`mi "Ce piatra minunata esti atat de norocoasa ca ai gasit`o :) profita de ea...  pune`o in gat si cu siguranta oamenii care vor trece pe langa tine  vor observa pietricica si o vor admira... si asa vor trece multi care vor face la fel..."  nu realizam importanta ei.... dar i`am ascultat

Si asa am facut. M`am aplecat ... si am luat`o am atarnat`o in gat iar acum o tin acolo....langa inima mea... si din cand in cand piatra se misca.... si produce o vibratie .... nu atat de puternica precum prima data cand m`am impiedicat ci doar precum un mic  zumzet... si cu fiecare zi care trece ma face sa fiu mai puternica...ma face sa realizez ca desi m`am impiedicat am realizat lucruri importante... Si am descoperit suflete noi care merita sa le tin alaturi de mine... zambete si incurajari... Dar in acelasi timp imi pare rau ca am pierdut din buzunarul meu .... niste diamante.... pe care desi as vrea sa ma intorc dupa ele nu e cale de intoarcere...poate  pentru ca am uitat drumul... Dar apoi stau si ma gandesc daca erau cu adevarat niste diamante ???? ma linisteste gandul ca poate se vor intoarce... doar asa e in viata tot ceea ce e important si frumos ... si pe langa asta isi are locul in viata ta nu pierzi atat de usor.... Dar unele lucruri sunt facute sa ramana in urma... sub forma unor amintiri... sub forma unor invataturi... sub forma unor cicatrici care acopera ranile facute de "pietricica" asta mica...sau sub forma unui nimic .... totul depinde de valoarea fiecaruia...

Am realizat ca fiecare esec, dezamagire are rolul sau... si ii multumesc Domnului ca am reusit sa valorez si sa realizez ceea ce e mai important pentru mine si ca am cunoscut adevarata prietenie... adevarata dragoste... si de ce nu adevarata dezamagire care ma face sa ma simt mai puternica...

Si ce ca prietenii m`au injunghiat pe la spate???  am gasit adevaratii prieteni zilele acestea.... Si ce ca dragostea pare acum o minciuna???? Am gasit adevarata dragoste in altceva.... Si nu nu sunt singura... nu sunt trista.... ci doar dezamagita... dar asta e doar o mica pietricica... si cu siguranta ma asteapta multi bolovani in viata mea.... Dar eu sunt puternica... si fara rautatea si ranile provocate de ceilalti nu eram asa.... Asa ca va multumesc.... si va doresc sa deveniti si voi la fel de fericiti si multumiti de ceea ce aveti  ca si mine... Sa puteti dormi linistiti stiind ca a`ti facut un lucru bun... ca a`ti iubit pur si neinteresat... ca a`ti semanat dragoste si fericire in jur... Eu sunt un om implinit din acest punct de vedere... Va doresc sa deveniti la fel

Pupici:*

Prietenia ...

Prietenia este atunci cand poti rade cu o persoana chiar si dupa mult timp de cand o vezi, inseamna amintiri impreuna , certuri si impacari. Inseamna dragoste , zambete secrete impartasite. Vise in comun...scopuri comune si cel mai important nevoia...intelegerea ....Trebuie sa simti ca vrei o persoana cu adevarat langa tine...Sa te regasesti cu ea si sa ii poti povesti ce simti Asta inseamna cu adevarat prietenie...Sa fi acolo cand e nevoie...restul sunt doar cuvinte goale...

Din pacate cuvintele goale le gasesti mereu...oriunde :)

Un prieten adevarat nu te judeca... te ajuta ...te sfatuieste...te iubeste si iti accepta micile greseli...scapari..si daca e prieten iarta si mai mult... Nu te indeparteaza precum praful de pe raft...dimpotriva... ar trebui sa existe dorinta de a vorbi... Ar trebui sa simti nevoia sa ii vorbesti... Sa ii spui ce simti si ce nu simti... Sa vrei sa fii acolo si cand nu poti...Sa iti faca placere sa fii acolo.

Poti asta??? Simti asta??? sau pur si simplu arunci cuvinte goale in vazduh?

Nu e o idee buna sa joci teatru... e de simtit sau nu... si e foarte simplu... La fel ca si in dragoste...

NU spune niciodata te iubesc daca peste cateva zile demonstrezi contrariul..si fugi la cea mai mica greutate... Dragostea si prietenia sunt la fel... e nevoie de 2 persoane... 2 suflete dispuse la sacrificiul suprem... 2 zambete si multe vise ...emotii si lucruri frumoase... Dar totul cu rabdare... devotament si pasiune :)

Am multa dragoste de oferit....Dar oamenii o refuza... Nu sunt perfecta si nu voi fi niciodata. Oamenii nu inteleg asta :) Gresesc!! Imi cer scuze.... Plang regret... dar sunt eu... si cel putin sunt sigura de ceea ce simt si spun... Nu mai judecati oamenii dupa auzite si dupa alte criterii... tot ce conteaza e sufletul si felul in care te simti cu ea si in prezenta persoanei respective...atata timp cat ai indoieli si renunti usor , iar apoi poti cu usurinta sa treci mai departe sa refuzi sa accepti ceea ce simti si ai simtit vreodata ....Sunt vorbe goale !!! Pe care le auzi la tot pasul... Culmea e ca si creierul nostru pastreaza doar datele importante... inima doar persoanele care ti`au dat sau aratat dragostea...si tot asa... Dar ce sa zic... Avem o viata!! Dar sunt sigura si am ajuns la concluzia ca doar sufletul conteaza...

Eu una voi ramane mereu fata nebuna, copilul care se prosteste... fata cu zambetul pe buze... care plange.... si care se implica si inca crede ca lumea e buna... si ca se poate mai mult... Exista dragoste in fiecare din noi... Am fost creati din dragoste! Si pe parcursul vietii iubim si ne simtim impliniti cand suntem iubiti...

Va iubesc pe toti cei care sunteti langa mine... si ramaneti desi gresesc... si sunt dificila pentru ca stiti

~ASA SUNT EU~!!!

It could be better but is better enough....

E dimineata ... si e luni.... si doamne rau m`am putut trezi :)) sa o citez pe o pritena "ai dormit deageaba ...te`ai culcat prost si te`ai trezit si mai rau " :))  Nu imi dau seama cum poti sa te simti moarta si sa fii atat de bolnava incat nu mai sti ce te doare ..... dar totusi vie ... Nasol sentimentu ce sa zic  .... Asta e o pasa excelenta in schimb pentru a imi dezvolta latura artistica...Cred ca am mai specificat si de alte dati ca singurul moment in care am inspiratie e cel in care sunt trista si nervoasa... sau extaziata :) dar asta mai rar... cred ca o data pe an mai exista si la mine pe blog cate un post cu ceva happy :))

E posibil sa fiu panicata datorita celor ce ma asteapta ...si celor care m`au ranit.... si lucrurilor din jur care nu imi dau pace... Sunt suprasolicitata ce e drept...Dar trebuie sa imi pun gandurile in ordine pentru ca nu e foarte ok... E inceputul anului  si eu sunt trista... E patetic... :)) Si partea buna e ca inca mai pot sa rad de mine ;)) Inca mai traiesc... Oricum se spune ca defapt at cand doare atat de tare incat nu mai poti respira atunci e momentul in care esti cu adevarat vie... deci o sa incep cu asta... voi fi mai pozitiva...

Apoi examenele...care pfff ma scot din sarite :)) is programate prost...foarte prost... nu ma simt in stare sa invat acum.... Dar voi invata... Am nevoie de note pentru anul viitor in care ma gandesc sa ma transfer la o alta  faculta :) undeva departe de Romania unde pot incepe sa imi iau viata in maini si sa fac ceva bun si pentru mine... si da voi da tot ce e mai bun pentru asta...Pentru ca simt nevoia sa devin independenta si sa ma bucur de viata prin propriile forte...Nu vreau sa mai depind de nimeni...sau sa astept ceva de la cineva. La asta ma refer nu doar la partea materiala desigur... Ma refer la dragoste... dorinta ...fericire si placere... Am ajuns la concluzia ca nimeni nu ma poate face fericita....totul depinde de mine si doar de mine si tot ceea ce fac poate sa imi faca viata mai buna sau sa se intoarca impotriva mea... Dar hell ...Asta e viata... Cu bune cu rele asa e ea... Pot doar sa ma bucur ca traiesc si sa imi fac fiecare zi una de vis... (asta dupa ce ma vindec desigur)  Dupa examene ma gandesc serios sa imi iau o vacanta...si ma gandesc serios la asta doar ca va fi nevoie sa fac niste economii si sa gasesc un prieten, o prietena care sa fie dispus sa vina cu mine  sa avem parte de putina liniste si distractie in acelas timp :)) oricum e doar o dorinta...vom vedea :P Restul lucrurilor nu vreau sa  mai le programez.... Am avut un 2010 nasol din pacate.... Prefer sa trec direct din 2009 in 2011 :)) Dar apoi ma gandesc iar la faptul ca nu tot a fost nasol.... am avut momente frumoase pe care as dori sa le pastrez vii in sufletul si amintirile mele... Sunt persoane care mi`au facut viata frumoasa... chiar daca pentru o clipa poate imi vin in minte clipe urate... sau rautati le multumesc... si le iubesc asa cum sunt.... sunt putine... le pot numara pe degetele de la o mana.... dar sunt importante fie ca vor sau nu....

Voi avea un 2011 perfect....pentru ca 2011 e mai mult decat 2010.... De la 1 pana la 1o ma simt de nota 11...  sau cel putin asa ma voi simti... Multumita si fericita de ceea ce am.... dar cu gandul la ceva mai bun....

Ce mai pot sa zic ????asta sunt eu...cu bune cu rele sunt eu...  aceiasi fata din 2010 dar cu mult mai multe ganduri ... bune sau rele... dar ganduri care ma vor face sa devin mai buna ...

O zi frumoasa tuturor.... Bucurati`va de viata... Aveti doar una... Traiti fiecare zi ca si cum ar fi ultima... :*

Va pupacesc....

Regrete, planuri si durere

. si de la capat!! E un nou an!!!Unul care a inceput greu si sper sa se termine frumos....

Se zice ca devii adult, matur, serios si responsabil in momentul in care nu mai poti distinge nicio forma in nori.
Si mi-e teama ca am ajuns si eu in situatia asta... caci, vezi tu? Eu nici macar nu mai apuc sa vad norii...

In ultima perioada de timp am inceput sa cred ca ceva se intampla in jurul meu. Nu stiu daca o fi de la mine si nu stiu nici din ce cauza se intampla, dar un lucru il pot spune cu certitudine... am si provoc probleme!

Clipa cu clipa incerc din rasputeri sa ma mentin pe firul realitatii, sa raman la ceea ce ma face sa fiu inca om... sa respir... sa simt... sa gandesc... sa ascult si sa privesc la ce e inca adevar.M-am saturat de minciuni...fie ca le spun eu sa alti!Ajung L Pentru asta lupt din greu cu regrete, cu ganduri amare, lacrimi, urlete si sange! Uneori ma linisteste gandul ca nu e prima data si pot sa ii fac fata daca am facut si la altele, dar experienta asta plateste un pret cam greu de dus pentru un om...

Zi de zi ma simt mai mizerabil si mai indepartata de realitate.Si nu stiu daca e bine sau rau dar imi place sa visez...sa imi creez o lume a mea... sa scap de durere si de tristete...poate pentru ca sunt o lasa sau poate pentru ca durerea  ma face sa pierd controlul si mi-e greu... si mai greu... si din ce in ce mai insuportabil de greu... Ma simt alergand intr-un desert al carui nisip imi inghite picioarele pana cand ajung in momentul in care nervii imi sunt incordati la maxim, lacrimile imi intuneca mintea si abia mai respir aerul fierbinte si greu... Si rautatea din spatele meu incepe sa ma invaluie facandu-ma sa-mi pierd mintile farama cu farama... gand cu gand...
Si realitatea devine cu totul altceva, un altceva intunecat cu orizont absent, ceva malefic ce imi distruge incet pana si ultima sansa de scapare... amintirile... combustibilul ce-mi mai alimenteaza mica flacara ce se chinuie din rasputeri sa ramana aprinsa undeva in mine.
Dar lumea mi-e straina, prietenii sunt putini si pierduti, dragostea am alungat-o si a plecat si am ramas singura intr-o ploaie rece a carei stropi par sa tipe cand ating pamantul...
Si flacara se stinge ca o lumanare-n vant...
Sper ca n-o sa-ti creez astfel o stare de discomfort, chestie ce de altfel e inevitabila... dar eu sper... si plec cu consolarea ca poate sfarsitul asta poate fi un alt inceput...
Si cine stie... poate chiar o sa revin... poate in alta formula... tot un eu, doar ca putin altfel...
Cine stie...
"E totul pierdut..." Sunt in genunchi sprijinita in coate... intr-o balta infinita... respirand cu greu ultimele guri de aer ramase... "E gata... am pierdut..."

Asa am pierdut si ultima data... cand am distrus tot ce am iubit...si continui sa o fac...sa o patesc
Am pierdut... e gata... mi-ai luat tot... in afara de a ma lua pe mine!

Sunt inca aici!